Dafinul: veșnic verde, veșnic gustos

Gustul caracteristic al frunzelor de dafin variază de la înțepător la dulce-acrișor, conferind multor preparate o aromă delicată, cu note de lămâie și de brad. Acest condiment este folosit adesea în bucătărie pentru supe, tocănițe, preparate la cuptor, sosuri și ciorbe. În mod tradițional, frunzele sunt folosite și pentru susținerea digestiei. Antioxidanții acestora pot reduce deteriorarea celulară cauzată de radicalii liberi.

Dafinul (Laurus nobilis) își are originea în regiunile din spațiul mediteraneean, în special în țările sud-europene precum Grecia și Italia. Dafinul, cunoscut și sub numele de laur, este un arbore sau arbust veșnic verde.

De-a lungul timpului, dafinul s-a răspândit tot mai mult, în prezent fiind cultivat în multe țări ale lumii. Frunzele de dafin sunt folosite în multe țări, în special în bucătăria mediteraneeană.

Frunzele de dafin sunt un ingredient folosit frecvent în supe, tocănițe și preparate la cuptor, precum și pentru condimentarea sosurilor. Acestea rafinează marinadele pentru carne, pasăre și pește și pot fi adăugate la murarea legumelor. În plus, se potrivesc foarte bine cu carnea de pește și fructele de mare.

Frunzele de dafin trebuie păstrate într-un recipient ermetic, într-un loc uscat, ideal la temperaturi cuprinse între 10 °C și 20 °C, ferit de lumina directă a soarelui și de umezeală. Frunzele de dafin uscate își păstrează gustul intens și calitatea până la un an. Frunzele de dafin proaspete se păstrează cel mai bine în frigider și se folosesc cât mai repede posibil. De asemenea, este posibilă și congelarea.

În mod tradițional, frunzele de dafin sunt folosite pentru a facilita digestia și pentru a ameliora afecțiunile digestive. Acestea conțin compuși cu proprietăți antiinflamatorii. Frunzele de dafin sunt bogate în antioxidanți, în special flavonoide, care pot ajuta la reducerea deteriorării celulare cauzate de radicalii liberi.