Ciupercile: exemplare comestibile

Porcini aparțin familiei Boletus și sunt cunoscute datorită texturii ferme. Există șapte specii comestibile aparținând acestei familii. Se pot deosebi prin tulpina groasă, bulboasă, albă și pălăria de culoare predominant maro. În Europa, cele mai des întâlnite sunt Boletus edulis sau hribul cenușiu, Boletus pinophilus sau hribul de pin, Boletus aestivalis sau hribul de vară și Boletus aereus sau hribul arămiu, recunoscut datorită pălăriei închise la culoare. Aroma este delicată. Sunt foarte apreciate și sunt delicioase prăjite, la cuptor, dar și crude. Sunt perfecte servite în felii subțiri și adăugate în salate.  

Datorită formei conice, culorii care variază de la galben la portocaliu și gustului incomparabil, gălbiorul este o adevărată delicatesă. Grosimea tulpinii variază, iar pe partea inferioară, către pălărie, se pot observa stinghii. De obicei, cresc una în apropierea celeilalte și este foarte posibil să le poți culege în cantități mari, dacă nu a vizitat nimeni acea locație înaintea ta. De regulă, nu le vei găsi ca exemplare izolate. Culoarea, dar și mirosul și aroma, amintesc de ouă; au o notă lemnoasă, motiv pentru care se potrivesc excelent alături de vânat. 

Parasolul este înrudit cu Champignon și mai este cunoscut sub denumirea populară de burete șerpesc. Motivul: pălăria sa este de dimensiuni mari și se deschide complet pe parcursul vieții, ca un parasol. Caracteristici distinctive: inelul cu o textură asemănătoare pielii, aflat aproximativ la jumătatea tulpinii. Exemplarele mai mature se pot diferenția prin fragilitatea lor - aceste specimene au o textură lemnoasă și, deși sunt în continuare comestibile, nu mai sunt gustoase și îți recomandăm să le eviți. Datorită formei, parasolul este ideal pentru gătirea pe grătar și folosirea în burgeri vegani.

Există câteva specii Boletus pe care experții se bucură să le întâlnească. Pentru a găsi speciile comestibile, trebuie să le analizezi pălăriile. Imeria badia sau hribul murg are forma unei semisfere și este de culoare maronie. Partea inferioară a pălăriei este formată din tuburi dese, gălbui. Sfat: dacă apeși ușor pe porii din partea inferioară a pălăriei, aceștia se vor colora în albastru. Pălăria este mare, cărnoasă și se poate găti în preparate delicioase, precum o tocană de ciuperci.

Lactarius deliciosus sau râșcovul de brad este rotundă, cu cercuri dispuse uniform și de culoare portocalie. Se poate găsi în apropierea brazilor, deoarece trăiește în simbioză cu aceștia. De altfel: Este posibil ca, după consumul lor, urina să devină roșie; acesta este un efect comun. Prepară aceste ciuperci la tigaie, deoarece sunt delicioase prăjite, dar nu le consuma în stare crudă, pentru că îți vor provoca vărsături.

De regulă, există câteva diferențe între gustul și aspectul ciupercilor Champignon culese din natură față de cele cumpărate din supermarket, cele din urmă fiind puțin mai mari; lamelele exemplarelor tinere sălbatice sunt mai roșiatice și nu așa închise de la culoare ca cele aflate pe lista de cumpărături. Cresc în câmpii cu sol cu fertilitate scăzută, în poieni, grădini și parcuri.

Leccinum scabrum aparțin familiei Boletus și mai sunt cunoscute ca burete călugăresc. Pălăria este de culoare maro deschis, este semisferică la exemplarele tinere și se aplatizează pe măsură ce exemplarul se maturizează. Trăiește în simbioză cu mestecenii și poate fi găsită în apropierea acestora. Chiar și aspectul seamănă cu cel al mestecenilor, deoarece tulpinile albe ale ciupercilor sunt pătate cu negru.  Interesant: în timpul gătirii își vor schimba culoarea în negru, dar gustul nu va avea de suferit.

Datorită formei alungite și solzilor externi, Coprinus comatus sau bureții cu perucă aparțin familiei Champignon, fiind cunoscuți și sub denumirea populară de burete de cerneală. Denumirea populară este reprezentativă. Doar exemplarele tinere sunt comestibile, deoarece cele mature își vor închide culoarea și se vor dizolva într-un lichid asemănător cu cerneala. Culege doar specimenele tinere, de formă cilindrică. Deși nu sunt toxice, exemplarele mature se închid la culoare și încep să se „topească”.

Dacă vei găsi această „comoară”, te poți considera norocos. Morchella esculenta sau zbârciogul galben este cea mai scumpă din familia sa și se poate cumpăra, de obicei, uscată sau murată. Această specie este valoroasă, rară și greu de găsit. În anumite țări, este protejată și astfel poate fi culeasă doar în cantități foarte mici pentru consumul propriu. Poate fi recunoscută datorită pălăriei unice, deformate, care seamănă cu un burete. Este foarte apreciată în sosuri fine, alături de o friptură de vită sau un file de porc.