Aluna de pădure: coajă tare, sâmbure delicios

Alunele de pădure cresc în arbuști, în principal, în țările mediteraneene cu climat umed și cald. Ca multe alte nuci, alunele sunt foarte bogate în grăsimi; aproximativ 100 de grame de alune de pădure reprezintă 650 de kilocalorii, adică o masă completă. Sâmburele de alună este înconjurat de o coajă foarte dură, care trebuie spartă pentru a mânca aluna.

Coajă dură, sâmbure sănătos

În ciuda faptului că sunt foarte bogate în grăsimi, alunele sunt considerate sănătoase. Acest lucru se datorează faptului că aproximativ 60% din grăsimile conținute sunt acizi grași nesaturați buni. Alte ingrediente sunt vitamina A, diverse vitamine B și minerale precum fier, potasiu, calciu, magneziu și fosfor, niacină și vitamina C. De asemenea, consumul de alune oferă organismului fibre și substanțe vegetale secundare, cum ar fi fitosterolii (substanțe biochimice naturale importante), benefice pentru o digestie bună.

Aluna este fructul „alunului sau al tufei de alun” și face parte din familia Betulaceele. Tufa de alun crește până la o înălțime de aproximativ cinci metri și este originară, în principal, din Europa și Asia Mică. Alunele reprezintă un aliment de mii de ani și, din când în când, uleiurile de alune se regăsesc și în produsele cosmetice. O mare parte din alunele importate provin din așa-numitul arbust mediteranean, care se cultivă, în principal, în Turcia, din cauza sensibilității sale la frig. O parte mai mică a importurilor de alune provine din Spania, Italia sau Grecia. 

Alunele se folosesc foarte mult în bucătărie pentru a coace biscuiți și prăjituri. Cu toate acestea, alunele sparte și mărunțite constituie un adaos excelent la dressingurile pentru salate sau la rafinarea preparatelor din pește. De asemenea, există multe tipuri de înghețată sau paste tartinabile care conțin alune.

De Crăciun, alunele reprezintă un ingredient esențial în producția de turtă dulce, fursecuri printen sau macarons. Aluna este în sine o gustare populară, având un gust excelent, fie că este prăjită, sărată sau în mixuri de nuci.

Cum se depozitează alunele de pădure

Alunele pot rezista până la o jumătate de an dacă sunt depozitate într-un loc întunecat și uscat, iar cele congelate pot rezista până la un an. Alunele necojite se depozitează cel mai bine într-un sac găurit, prin care poate circula aerul. Umiditatea acumulată favorizează apariția mucegaiului.

Alunele nu se folosesc doar în bucătărie, ci și în cosmetică. Din frunzele tufei de alun, la fel ca din frunzele de hamamelis, se pot produce remedii cosmetice și curative. De obicei, acest substrat astringent este apoi utilizat, de exemplu, pentru flebite și varice. Ingredientele uleiurilor întăresc sistemul cardiovascular și pot ajuta împotriva anemiei. De asemenea, se spune că alunele sunt eficiente împotriva infecțiilor urinare, a diareei, a flatulenței sau a crampelor musculare.