Anghinarea: o floare comestibilă

Partea inferioară cărnoasă a fiecărei frunze de anghinare este comestibilă. La gust, anghinarele sunt ușor înecăcioase și puțin amare. Nu sunt pe placul tuturor, dar, cu sosul potrivit, merită încercate. Cele mai cunoscute soiuri de anghinare mare sunt Camus de Bretagne, Romanesco și Catanese.

Pentru anghinarele tinere, soiurile Violetto, Violetto di Toscana și Tudela sunt deosebit de populare. Datorită ingredientelor pe care le conține, anghinarea stimulează apetitul, ajută digestia și scade nivelul de colesterol. Cinarina, substanța amară pe care o conține anghinarea stimulează metabolismul și are un efect pozitiv asupra stomacului, ficatului și vezicii biliare. Datorită flavonoidelor pe care le conține, anghinarea are și un efect dietetic. 

Până în prezent, nu a fost posibilă stabilirea locului de origine al anghinarei. Mulți botaniști presupun că fructul își are originile în Arabia, Iran sau în regiunea mediteraneeană. Cu toate acestea, forma sălbatică a anghinarei era probabil mult mai mică decât exemplarele cultivate astăzi. Deoarece planta a fost considerată otrăvitoare în multe regiuni din cauza aspectului său, aceasta a fost mult timp cultivată doar pentru florile sale mov, ca plantă ornamentală. Abia după ce i s-a descoperit gustul minunat, anghinarea a reușit să cucerească bucătăriile la nivel mondial. În prezent, anghinarele se cultivă în întreaga lume în zonele cu climă caldă. În Europa, cultivarea anghinarei este foarte populară în țări precum Spania, Italia sau Franța. Alte zone de cultivare foarte cunoscute din afara Europei sunt Turcia, Egipt, Maroc, Algeria și Israel. 

În gastronomie, bobocii de flori nedeschiși sunt deosebit de apreciați ca delicatesă. De îndată ce florile se deschid, anghinarele devin foarte ațoase și, prin urmare, nu mai sunt comestibile. De regulă, se folosește doar partea inferioară sau inima delicată și moale ca untul a anghinarelor adulte.

Anghinarele tinere se pot consuma întregi, inclusiv tulpina și fânul. În cazul anghinarelor gătite întregi, se poate mânca și pulpa de pe frunze. În timp ce pulpa are un gust ușor amar, inimile au o aromă foarte fină.

Cum să recunoști anghinarea proaspătă

Atunci când cumperi anghinare, asigură-te întotdeauna că acestea se simt tari la atingere și că nu au pete maronii sau uscate. Petele negre de pe tulpină sunt, de asemenea, un indiciu negativ și indică faptul că produsul este mai vechi. 

Anghinarele nu sunt doar gustoase, ci și foarte sănătoase. Acestea conțin foarte multă vitamina A, B și E, precum și calciu, fier și magneziu. În unele cazuri, consumul unei anghinare poate acoperi de 10 ori necesarul zilnic de multe dintre aceste substanțe.