Hot dog: produs clasic din SUA

Un hot dog este mai mult decât un simplu cârnat într-o chiflă. Varietatea ingredientelor și a garniturilor, precum și metoda de preparare îl fac o experiență culinară. În SUA, există numeroase variante regionale, cum ar fi stilul New York cu varză murată și ceapă sau stilul Chicago cu roșii, castraveți și ardei. Hot dogul danez, în care cârnații sunt mai lungi decât pâinea, este, de asemenea, cunoscut. Hot dogul este foarte popular și în Germania.

Hot dogul își are rădăcinile în SUA, dar istoria sa începe în Germania. Imigranții germani au adus tradiția cârnaților fierți în America în secolul al XIX-lea. Se spune că termenul „hot dog” (câine cald) a fost folosit pentru prima dată în 1901 de către un caricaturist care a asemănat cârnații lungi și subțiri în chifle cu rasa de câini „teckel”. Denumirea a rămas și a devenit rapid populară.

Hot dogul este foarte versatil. Acesta poate fi preparat pe grătar, dar poate fi și fiert sau prăjit. Chiflele trebuie să fie proaspete și moi pentru a asigura cea mai bună aromă. Conținutul și toppingurile pot varia în funcție de preferințe, de la ingrediente clasice precum muștar și ketchup, la creații neobișnuite cu avocado, ardei iuți sau chiar macaroane cu brânză. Iar cu ingrediente precum remoulade, chili, castraveți sau cașcaval, practic nu există limite pentru propriul gust.

Crenvurștii trebuie păstrați în frigider și consumați în câteva zile. Chiflele rămân proaspete cel mai mult timp în ambalaje închise ermetic sau într-o cutie pentru pâine. Odată deschise, pachetele trebuie să fie bine sigilate și, de asemenea, depozitate în frigider.

Un hot dog clasic constă dintr-o chiflă și un cârnat, care este de obicei din carne de porc sau vită. Valorile nutriționale pot varia în funcție de tipul de cârnați și de toppingurile folosite. De asemenea, hot dogul este o sursă bună de proteine.