Se încarcă lista de magazine

Se încarcă...
Nu e magazinul corect? Alege altul!
Modifică
Oferte afișate pentru

Ultimul magazin selectat

Știți bancul cu iepurașul? Probabil că da, probabil că nu. De dragul exemplului, o să-l reiau. Într-o zi, iepurașul a decis să-și facă niște clătite. Nu avea, însă, tigaie. Din fericire, și-a amintit că a văzut o tigaie acasă la urs. Și-a pus pe el paltonul și a pornit voios prin pădure în căutarea tigăii. La un moment dat, l-a străfulgerat un gând: „Dacă ursul are nevoie de tigaie?”. A lăsat gândul să treacă, dar acesta s-a încăpățânat și a revenit: „Poate că ursul are nevoie de tigaie chiar acum și refuză să mi-o dea?”. Iepurașul și-a zis iritat că-l va ruga frumos pe urs și poate îi va da tigaia mai târziu. „Dar dacă ursul refuză și chiar se supără pe mine că am avut curajul să cer tigaia?”, și-a spus iepurașul. În acel moment, ajunge la ușa ursului, iar acesta îi deschide. Fără altă introducere, iepurașul spune într-o izbucnire nervoasă: „Ia mai du-te tu… cu tigaia ta cu tot!”. Vă puteți imagina deruta ursului și reacția care a urmat?

https://media.kaufland.com/images/PPIM/AP_Content_150/rum/63/71/Asset_2776371.jpg

Probabil fiecare dintre noi a trăit cel puțin o dată o situație similară: să își spună nefondat în mintea sa o poveste pe care să o amplifice treptat, iar ulterior să acționeze în baza ei. Rezultatele obținute depind de calitatea poveștii, respectiv de cât de apropiată este ea de realitate, și merită menționat că, cu cât o persoană este mai creativă, cu atât poate crea povești mai complexe și mai fanteziste.

De unde vin toate aceste povești? Am tot vorbit în această rubrică în ultimele săptămâni despre stilurile de gândire și comportament. Fiecare stil de gândire constructiv, pasiv/defensiv sau agresiv/defensiv vine cu propriile povești – moduri în care avem tendința să interpretăm realitatea. Poveștile nu sunt însă inocente, așa cum a arătat exemplul de la începutul articolului. Poveștile ne generează emoții care declanșează acțiuni diferite în funcție de tipul lor. Una este să-ți spui o poveste despre cum nu vei primi „tigaia” și alta este să-ți spui povestea în care ursul îți deschide ușa, te invită în casă și îți propune să-ți facă el însuși clătite. Emoțiile din a doua situație, vor genera o abordare prietenoasă în momentul în care ursul deschide ușa: „Hei, ursule, faci cele mai bune prăjituri din toată pădurea. Am venit la tine pentru că simt că tu mă poți ajuta cu o tigaie pentru clătite. Ce zici? Îmi dai o tigaie?” Nicio abordare pozitivă în exces nu e potrivită, însă te poate pune în situația de a visa cu ochii deschiși și a fi, ulterior, dezamăgit.

https://media.kaufland.com/images/PPIM/AP_Content_150/rum/63/70/Asset_2776370.jpg

Ce este de făcut în această situație? Recomandarea este să sesizăm mecanismul atunci când începe să se declanșeze și să-l combatem. Cum ar fi fost ca iepurașul să recunoască strângerea stomacului, atunci când a început să se îngrijoreze, și să-și spună: „Simt îngrijorare. De ce simt asta? Pentru că mă tem că nu voi primi tigaia. De ce-mi spun că nu voi primi tigaia? Am motive reale să mă îngrijorez? Cum altfel aș putea interpreta ceea ce se întâmplă?”

Ai remarcat, probabil, cei trei pași – sesizarea emoției, analiza interpretării care a generat-o și schimbarea interpretării. Este un mecanism simplu care ne împiedică să alimentăm emoțiile construind pe interpretările noastre negative până în punctul în care ajungem să acționăm rupt de realitate, dar motivați de o emoție puternică.

O altă variantă este aceea de a fi conștienți de mecanismele pe care suntem tentați să le punem în mișcare în interiorul nostru și de a ne propune să le combatem activ – adică să le înlocuim cu o variantă constructivă imediat ce observăm că încep să se declanșeze. Cum putem fi conștienți de mecanismele noastre? Ei bine, unele sunt simple și este suficient un efort de analiză a ultimelor două-trei conversații inconfortabile avute. Altele sunt mai complexe și necesită o muncă asiduă de terapie. În oricare dintre situații a trăi cu aceste mecanisme în interior este o opțiune dureroasă, nu numai pentru noi, ci și pentru cei dragi.

Pentru a vedea cum te afectează aceste mecanisme, te invit să analizezi până la următorul articol ce îți spui atunci când copilul întârzie să ajungă acasă după ore / partenerul de viață nu îți răspunde la telefon / un prieten bun amână o întâlnire de mult stabilită. Analizează, apoi, ce simți în situația cu pricina și ce acțiuni întreprinzi – ce faci și ce spui. Într-un final, uită-te la situațiile reale prin care ai trecut și vezi dacă interpretarea ta a corespuns vreodată realității... Dacă da, atunci povestea ta poate că este întemeiată. Dacă nu, vezi cum o poți înlocui și dacă nu cumva regăsești același model de poveste și în alte situații din viața ta.