Se încarcă lista de magazine

Se încarcă...
Nu e magazinul corect? Alege altul!
Modifică
Oferte afișate pentru

Ultimul magazin selectat

În articolul de săptămâna trecută menționam trei pași – sesizarea emoției, analiza interpretării care a generat-o și schimbarea interpretării - care ne ajuta să întrerupem alimentarea emoțiilor construind pe interpretările noastre negative până în punctul în care ajungem să acționăm rupt de realitate, dar motivați de o emoție puternică.

Pentru a sesiza corect emoția și a evita generarea unor spirale emoționale dureroase avem nevoie de agilitate emoțională.

https://media.kaufland.com/images/PPIM/AP_Content_150/rum/20/29/Asset_2802029.jpg

Până nu cu mult timp în urmă, emoțiile erau un fel de tabu. În ultimii ani, însă, apar tot mai frecvent în discuție teme precum stresul la locul de muncă (60% dintre angajați se plâng de acest fenomen) sau implicarea emoțiilor în luarea deciziei (Prof. Daniel Goleman, Richard Boyatzis, Annie McKee – Primal Leadership) etc. Mai mult chiar, Inteligența Emoțională apare pe locul 6 în lista competențelor care vor fi cerute în anul 2020 la locul de muncă (conform World Economic Forum), iar patru dintre cele 12 competențe definite de Hay Group ca fiind cheie pentru lideri au legătură cu emoțiile (Emotional Self Awareness, Emotional Self Control, Positive Outlook și Empathy).

Susan David, doctor în psihologie la Harvard Medical School, ne arată că agilitatea emoțională presupune să putem conștientiza și accepta toate emoțiile și chiar să învățăm din cele mai dificile. Înseamnă de asemenea să trecem dincolo de răspunsurile cognitive sau emoționale condiționate sau pre-programate (cârligele noastre defensive), să trăim în momentul prezent cu o înțelegere clară a circumstanțelor actuale, să răspundem potrivit cu circumstanțele și apoi să acționăm aliniați cu intențiile și valorile noastre cele mai profunde.

https://media.kaufland.com/images/PPIM/AP_Content_150/rum/20/30/Asset_2802030.jpg

Noi oamenii avem tendința de a împărți emoțiile în categorii. De multe ori, însă, categoriile ne fac să ajungem la convingerea că unele emoții sunt acceptabile în timp ce altele sunt inacceptabile. Astfel, ajungem să acceptăm numai o parte din ceea ce simțim și să ne referim numai la ele, în timp ce pe altele tindem să le ascundem până și de noi înșine.

Conform cercetărilor nu putem să evităm/ascundem numai o parte dintre emoții (cele care nu ne convin) pentru că, astfel, ajungem să le evităm/ascundem pe toate (inclusiv pe cele pe care ni le dorim) și, în consecință, ajungem să nu mai simțim nimic.

Recomandarea făcută este aceea de a privi cu acceptare orice emoție, pentru că ea ne spune ceva despre noi și modul în care interpretam mediul, și să fim curioși față de ea. De exemplu, furia ne poate semnaliza ca ceva ce contează pentru noi este amenințat.

Există 7 emoții de bază: bucurie, mânie, tristețe, frică, surpriză, dispreț și dezgust. Toate aceste emoții sunt cu noi, încă, pentru că ne-au ajutat să supraviețuim de-a lungul milioanelor de ani de evoluție. Și totuși 5 dintre ele sunt categoric poziționate înspre capătul mai inconfortabil pe scala afectivă.

https://media.kaufland.com/images/PPIM/AP_Content_150/rum/20/31/Asset_2802031.jpg

Ce semnificație are faptul că majoritatea emoțiilor noastre reflectă latura întunecată a experienței umane?

Demonii noștri interiori, care se ascund prin colțuri, sunt pur și simplu reziduurile unor sentimente absolut obișnuite și aproape universale de nesiguranță, îndoială de sine și teamă de eșec. Indiferent dacă aceste creaturi reprezintă traume majore sau rușini minore, senzații de teroare sau simple ticuri, ne pot ține la fel de captivi. Când ne înfățișăm complet, cu multă conștientizare și acceptare, de obicei și cei mai puternici demoni dau înapoi. Prin confruntarea aspectelor care ne sperie, pur și simplu numindu-le, de cele mai multe ori putem să le luăm din putere.

A învăța să ne acceptam și să trăim împăcați cu toate emoțiile noastre nu e ceva obișnuit pentru majoritatea oamenilor. Cei mai mulți dintre noi folosim comportamentele automate sperând că ne pot devia sau masca emoțiile negative suficient cât să nu fim nevoiți să ni le confruntăm. Alții se adâncesc în aceste emoții și se chinuie să le depășească.

O altă cale prin care încercăm să ne descurcăm cu vremurile și emoțiile dificile este prin cinism, ironie sau exces de umor, refuzând să admitem că există ceva ce merită să fie luat în serios. Alteori, încercăm să ne ignorăm emoțiile – „le dăm la o parte”. Când încercăm să ne desprindem din cârlige prin simpla suprimare a emoțiilor, adevărata victimă este propria noastră bună stare pentru că un astfel de proces este epuizant și neproductiv.

Avem nevoie să ne extindem vocabularul emoțional ca să putem recunoaște, numi și nuanța ceea ce simțim. Acesta este un proces absolut transformativ. Când putem identifica întregul spectru emoțional – când realizăm cum diferă, de exemplu tristețea față de singurătate sau regret sau plictiseală, ne putem descurca mult mai bine cu suișurile și coborâșurile unei existențe obișnuite.

Stai aproape pentru următoarele articole. Săptămânal vom avea de făcut împreună noi pași către o gândire deplină.